Un telespectator întreba recent, într-o sesizare depusă pe Platforma T(V)E Privește!, „de ce buletinele de știri de la postul RTR Moldova sunt titrate în limba rusă, dar nu în limba de stat”. În plângere, consumatorul media a invocat prevederile articolului din Codul serviciilor media audiovizuale potrivit căruia, în scopul protecției persoanelor cu dizabilităţi, furnizorii naționali și regionali de servicii media sunt obligați „să interpreteze în limbajul mimico-gestual sau prin titrare sincron cel puțin un program audiovizual de știri din timpul zilnic de emisie”.
Solicitați de T(V)E Privește! să vină cu o explicație pe marginea sesizării telespectatorului, reprezentanții companiei TV-Comunicații Grup, fondatoarea postului RTR Moldova, au menționat că articolul la care face referință telespectatorul nu conține o indicație asupra limbii de subtitrare. „Canalul, la discreția sa, titrează buletinul principal de știri al serii, care este difuzat în rusă, cu subtitrările, respectiv, în rusă. Această titrare este prevăzută conform prevederilor legale, în primul rând pentru a respecta drepturile persoanelor cu dizabilități (persoanelor cu deficiențe de auz) de a avea acces la informații”, se arată într-un răspuns oferit de Evghenii Sergheev, administratorul TV-Comunicații Grup.
Reprezentanții companiei au mai precizat că „unele posturi de televiziune o fac pentru persoanele care vorbesc româna, iar RTR Moldova – pentru cele care vorbesc limba rusă. Conform Constituției, toți oamenii sunt egali în țara noastră, indiferent de limba pe care o vorbesc”.
Experți media confirmă că postul TV nu a comis o încălcare în acest caz. Ion Bunduchi, director executiv al Asociației Presei Electronice (APEL) și unul dintre coautorii Codului serviciilor media audiovizuale, afirmă că în întrebarea telespectatorului „sunt încurcate lucrurile”. Potrivit expertului, „art. 16 alin. (3) a) din Cod nu putea să prevadă ca cel puțin un buletin de știri să fie zilnic interpretat în limbajul mimico-gestual sau să fie subtitrat sincron în limba română. Nu putea, pentru că sunt televiziuni, de exemplu, care se adresează persoanelor cu dizabilități, vorbitoare de rusă sau de găgăuză, sau de bulgară etc. și, prin urmare, ar fi o normă juridică neavenită. Ca să nu mai amintim că majoritatea specialiștilor de limbaj mimico-gestual interpretează mesajele în rusă”.
În opinia sa, „telespectatorul, probabil, urma să facă referință la art. 4 alin. (3) și (7) și, mai ales, la art. 19 alin. (3) și (4). În cazul, în care nu se face trimitere la aceste articole și dacă nu sunt aduse dovezi că ar fi încălcate, nu avem ce examina”, a conchis Ion Bunduchi.