Furnizorii de servicii media audiovizuale, în special cei care retransmit conținuturi străine, difuzează adesea, la ore nepotrivite și cu marcarea greșită a limitei de vârstă, producții artistice care pot să afecteze emoțional mai ales copiii. În opinia cercetătoarei media Aneta Gonţa, problema este o consecință a lipsei de politici și viziune în ceea ce privește securitatea spațiului informațional al Republicii Moldova.
Este și responsabilitatea autorității de reglementare în audiovizual, care eliberează autorizații ce permit distribuitorilor de servicii media să retransmită anumite conținuturi TV pe teritoriul țării, mai consideră experta care comentează unele cazuri de nerespectare a legislației media audiovizuale, sesizate de telespectatori prin intermediul platformei T(V)E Privește!.
Prima sesizare se referă la difuzarea filmului „Inimă neînfricată” la postul de televiziune Canal 2, la ora 20:00, conținutul căruia includea o serie de scene sângeroase și violente. A doua vizează postul public Moldova 1, care la ora 21:20 a difuzat filmul „Mike Meseriaşul”, conținutul căruia includea o serie de scene sexuale explicite și consum de droguri. Ambele producţii cinematografice au fost însoţite de semnul de avertizare AP (acord parental), ceea ce înseamnă că, potrivit Regulamentului privind conținuturile audiovizuale, pot fi vizionate de către minorii în vârstă de până la 12 ani numai cu acordul părinților sau împreună cu familia.
Aneta Gonţa accentuează că fenomenul este prezent de ceva vreme în spațiul nostru audiovizual, iar plângerile sunt relevante și justificate în primul rând pentru că vizează doi furnizori autohtoni. În plus, Moldova 1 este un post TV public. „Înțeleg că filmele vizate în plângeri sunt de producție străină. Dacă este vorba despre ficțiune, atunci Regulamentul privind conținuturile audiovizuale, aprobat în 2019 de Consiliul Audiovizualului, stipulează că «în clasificarea producțiilor audiovizuale de ficțiune, furnizorii de servicii media se vor ghida și după clasificarea stabilită de producător sau, după caz, după cea în care producția de ficțiune a fost difuzată în alte țări, evitând încadrarea cel mai puțin restrictivă, în situația în care aceasta este singulară». În același timp, responsabilitatea clasificării, adică a stabilirii restricțiilor pentru vizionarea unui produs media pentru o anumită categorie de populație (minori, în acest caz), îi revine furnizorului. Prin urmare, ambele posturi TV pot revedea această clasificare și o pot modifica”, conchide experta.
Cercetătoarea ține să remarce că CA deține pârghii pentru prevenirea expunerii minorilor la un conţinut cu impact negativ. „Chiar dacă acești furnizori au conținut retransmis, ei pot fi sesizaţi de autoritate în vederea respectării Regulamentului CA, care, bunăoară, stipulează clar care produse și cum trebuie să fie clasificate astfel încât să nu dăuneze moral etc. Deci Consiliul are pârghii, în acest caz, pentru ca astfel de situații să nu se repete. De asemenea, vizionarea anumitor programe pot fi restricționate printr-un sistem de acces condiționat, care nu permite tehnic accesul la un program sau altul”, mai explică ea.
Referindu-se la rolul pe care îl au şi trebuie să îl aibă părinţii sau familia în protejarea copiilor de conținuturi cu impact negativ asupra dezvoltării lor, Aneta Gonţa relevă că „controlul parental este important. Totuși, în zilele noastre este greu să controlezi totul, iar fructul interzis, știm, pare mai dulce. Evident că autoritatea de reglementare în audiovizual ar putea să fie (și) mai atentă la acest aspect, supunând unor monitorizări mai drastice furnizorii cărora le poate emite avertismente, recomandări și amenzi pentru încălcarea legii și a Regulamentelor CA”.
În cadrul şedinţei din 2 noiembrie, membrii CA urmează să se pronunţe asupra problemelor ce vizează difuzarea, în cadrul unor produse cinematografice marcate cu avertismentul AP, a unui conţinut neadecvat pentru minori.
Sursa foto: https://nuvo.newsnirvana.com/